Competența instanței militare și a instanței ordinare

Modul în care este rezolvat conflictul în cazul concurenței

infracțiuni formale?

Curtea de Casație a fost consultată pentru soluționarea conflictului pozitiv de competență - atunci când mai mulți judecători se consideră competenți pentru aceeași cauză - ridicat de judecător pentru cercetările preliminare de la Cosenza, îndemnat de inculpații chemați să răspundă pentru infracțiunile de fals ideologic săvârșită de un funcționar public menționat la art. 479 din codul penal precum și ale livrare încălcată pluri-agravată în temeiul art. 47 și 120 CPMP.
GIP a subliniat că a fost formulată o cerere de acuzare împotriva inculpaților în legătură cu aceleași fapte în fața Tribunalului Militar din Napoli și că, atunci când există o competiție formală, competența de a cunoaște infracțiune militară depinde de judecător militar în timp ce al judecător obișnuit cunoașterea infracțiunii comune este responsabilă.

Faptul:

Cei doi oficiali publici care servesc la tariful de radio mobil al Carabinieri Operative și Radiomobile Nucleus au fost acuzați că nu au comunicat întoarcerea timpurie la centrul de operațiuni și că au inclus numele persoanelor controlate efectiv în atașamentul la ordinul de serviciu, dar în locații și în alte momente decât cele enumerate.
În timpul ședinței preliminare s-a constatat că cei doi învinuiți se aflau în așteptarea unei cereri de punere sub acuzare formulată de procurorul de la Tribunalul Militar din Napoli pentru infracțiunea de încălcare a lotului multiplu în concurs.

Curtea Supremă subliniază că din acuzațiile celor două proceduri reiese existența unei relații de legătură datorită concurentei formale între infracțiunile în temeiul art. 12 lit. b) cpp, ca elemente obiective ale conduitei puse în aplicare de către învinuit, se reflectă atât în art. 479 din codul penal. cât în'artă. 120 paragrafe 1 și 2 CPMP agravată de art. 47 paragraful 2 CPMP.

Orientarea Curții Supreme:

Curtea Supremă, în evaluarea sa, pleacă de la art. 103 alin.3 Constituție pentru care orice încălcare a legii penale militare, o infracțiune integrală, ofensatoare pentru interesele administrației militare și comisă de o persoană care îi aparține, aparține jurisdicției exclusive a autorității judiciare militare.
Acest principiu general trebuie în mod necesar să fie coordonat cu art. 13 alin.2 cpp pentru care în cazul conexării infracțiunilor, competența aparține judecătorului obișnuit și pentru infracțiunea militară cu condiția ca infracțiunea comună să fie mai gravă conform criteriilor art. 16 paragraful 3 cpp.

În timp ce în celelalte cazuri jurisdicția ordinară și cea militară rămân separate, cu consecința că cunoașterea infracțiunilor militare aparține judecătorului militar și că pentru infracțiunile comune aparține judecătorului obișnuit.
Singurele condiții sunt ca, pe de o parte, infracțiunile să fie contestate în proceduri în curs, nedefinite încă cu o sentință irevocabilă și că, pe de altă parte, în timpul investigațiilor preliminare, nu a existat un ordin de concediere referitor la infracțiunea obișnuită, care ar face conexiunea operațională.

Pentru soluționarea conflictului de competență dintre judecătorul militar și judecătorul ordinar, Curtea Supremă, după ce a constatat legătura dintre infracțiunile în litigiu, trebuie să evalueze, în totală autonomie și discreție, corectitudinea calificării juridice a faptului istoric în criminalistică componentele comportamentului, evenimentului și legăturii cauzale, atribuite, respectiv, de către judecătorul obișnuit și de către judecătorul militar.
Se înțelege că verificarea gravității mai mari a infracțiunii se bazează pe obiecția formulată de procurorul public, cu excepția cazului în care există erori recunoscute imediat perceptibile, pe care Curtea nu se poate abține să le modifice.

Decizia Curții Supreme:

Curtea Supremă observă că, în cazul celor doi funcționari publici care servesc la rata radio mobilă a Operatorului Carabinieri și a Nucleului Radiomobile, nu există nicio prevedere pentru respingerea procesului pentru infracțiunea non-militară și condițiile pentru schimbarea legii calificarea faptelor fiind corect formulată de procurorul de urmărire penală.
Prin urmare, datorită limitelor legale mai ridicate ale pedepsei care poate fi impusă, gravitatea mai mare a infracțiunii menționate la art. 479 din Codul penal contestat în cadrul procedurilor aflate în desfășurare la Curtea de la Cosenza căreia îi aparține și cunoașterea infracțiunii militare cu respectarea principiului consacrat de art. 13 alin 2 cpp.

Puteți rămâne informat cu privire la știrile juridice prin intermediul blogului nostru