REȚEAUA SOCIALĂ ȘI STALKING

Curtea Supremă a clarificat în numeroase ocazii că elementul material al infracțiunii de fapte de persecuție (articolul 612-bis din Codul penal), trimiterea repetată către victima a „sms-urilor” sau a mesajelor de e-mail sau postată pe „rețelele sociale” „(de ex.„ facebook ”), precum și difuzarea prin„ social ”a videoclipurilor care descriu relații sexuale între făptuitor și victimă, dată fiind capacitatea unor astfel de comportamente de a provoca tulburarea cerută de lege ca element constitutiv al crimă.
În procesul în discuție (Cass. Secțiunea V, 29-03-2019, n. 13800) Curtea de Casație, considerând în același timp credibile declarațiile persoanei vătămate și ale martorului primului ministru, ca „liniare, logice, libere de contradicții și intrinsec credibil ”, a remarcat eșecul de a demonstra evenimentul criminal sau„ determinarea unei stări permanente de anxietate și frică și o temere întemeiată pentru siguranța personală ”.
De fapt, trebuie avut în vedere faptul că urmărirea este o infracțiune „în caz de prejudiciu”, deci unul dintre evenimentele solicitate alternativ de art. 612-bis din Codul penal sau o stare persistentă și gravă de anxietate sau frică, o teamă bine întemeiată pentru siguranța de sine sau a unei rude apropiate sau a unei persoane legate de o relație emoțională sau de a forța victima să-și schimbe obiceiuri de viață.