CONDUCEREA BEȚIEI ȘI PRESCRIPȚIA INFRACȚIUNII

Astăzi vom discuta despre un caz abordat de studiul nostru legat de conducerea în stare de ebrietate

Faptul:

Doamna F., evident stare de intoxicație alcoolică, vinovată, a ajuns să conducă propria mașină și a fost oprită de polițiști, prezentând „dificultăți de exprimare verbală și halitoză alcoolică puternică”, pentru care a fost supusă unei evaluări calitative cu un dispozitiv precursor care a dat un rezultat pozitiv.

Prin urmare, a fost supusă celor două teste de alcoolemie, care au dat rezultate pozitive și, prin urmare, permisul doamnei F. a fost retras și același lucru a fost trimis autorității publice în stare de libertate.
Suspectul pentru conducerea sub influența alcoolului a fost astfel destinatarul unei cereri pentru emiterea unui decret penal de condamnare de către prim-ministru, decret penal emis de GIP pentru infracțiunea menționată la art. 186 paragraful 2 litera B) și 2 sexies din Codul rutier.

Judecata:

Doamna F. - convinsă de propriile motive - a propus opoziţie împotriva decretului penal care condamnă pedeapsa (suspendată) a unei amenzi de 4.350,00 €.
În timpul primei ședințe, apărarea a constatat că decretul de judecată imediată nu a fost notificat în mod corespunzător acuzatului.

Potrivit orientării Curții Supreme, notificarea unei fapte către acuzat, care nu este posibilă la domiciliul ales din cauza eșecului de a găsi, în ciuda asumării informațiilor la fața locului și la oficiul registrului, a domiciliului titularul, care nu pare să locuiască în locuința respectivă, trebuie să fie efectuat prin livrarea către apărător și nu prin depunere în casa municipală cu notificările aferente, deoarece această situație este soluționată într-un caz de inadecvare a alegerii domiciliu.

În același mod, este necesar să procedăm în cazul în care destinatarul refuză să primească documentul și, în cazul în care există o declarație de domiciliu, în cazul în care acuzatul nu este găsit la adresa declarată și nici nu există alte persoane potrivite pentru a primi actul.
De asemenea, specifică Curtea Supremă de Justiție că pentru notificările făcute la domiciliul declarat sau ales în temeiul art. 161 și 162 CPP, prevederile dinartă. 157 CPP, de fapt, metodele de executare a notificării stabilite de art. 157 alin 8 cpp sunt consecințe apariției situațiilor ipotezate de paragraful 7 (lipsa, inaptitudinea, refuzul de a primi documentul cu obligația consecventă de a efectua noi percheziții pentru învinuit).

Astfel de situații sunt în sine excluse posibilității notificării la domiciliul declarat sau ales sau la domiciliu și sunt adecvate pentru identificarea ipotezei prevăzute de art. 161 paragraful 4 cpp.
Imposibilitatea de a continua notificarea în mâinile persoanei desemnate ca domiciliu, pentru refuzul primirii documentului sau pentru nea găsirea domiciliului sau a învinuitului însuși în locul declarării sau alegerii domiciliului sau al altor persoane adecvate, integrează ipoteza imposibilității notificării în temeiul art. 161 alin.4 din Codul de procedură penală, prin urmare nu este posibilă continuarea formularelor prevăzute deartă. 157 paragraful 8 CPP.

Deci, în cazul în care notificarea la domiciliu declarat sau ales este imposibil pentru una dintre cauzele prevăzute de art. 157 alin.7 cpp, notificarea trebuie efectuată în temeiul art. 161 alin.4 cpp, neputând continua procedurile cu formularele prevăzute de art. 157 alin 8 cpp.
Prin urmare, singurul judecător a remarcat omisiunea de a notifica în favoarea acuzatului și a dispus amânarea ședinței cu reînnoirea notificării.

La următoarea ședință s-a constatat că, întrucât a fost o infracțiune contravențională, termenul minim de prescripție expirase fără ca vreun alt act valabil să întrerupă limitarea.
Prin urmare, judecătorul a declarat că nu este nevoie să procedeze împotriva acuzatului, deoarece infracțiunea a fost stinsă prin prescripție.

Puteți rămâne informat cu privire la știrile juridice prin intermediul blogului nostru

Rămâneți la curent cu noi, urmați-ne mai departe Instagram & Facebook